Cum mă pot ierta?
Uneori, continuăm să fim aspri cu noi înșine, mult timp după ce Dumnezeu ne-a iertat.
Isus a suferit deja pentru păcatele noastre
Isus a suferit pentru păcatele voastre în Grădina Ghetsimani și pe cruce. Când facem ceva greșit, ne putem pocăi și putem deveni din nou curați datorită sacrificiului lui Isus. Faptul de a ne ierta pe noi înșine este un gest de credință în El.
„Căci iată, Eu, Dumnezeu, am suferit aceste lucruri pentru toți, pentru ca ei să nu sufere, dacă ei se vor pocăi.” – Doctrină și legăminte 19:16
Acest lucru nu înseamnă că putem să facem ce vrem pentru că Isus a avut deja grijă de aceasta. Însă înseamnă că trebuie să avem credință și să mergem mai departe cu viața noastră după ce ne-am pocăit. Nu trebuie să zăbovim asupra greșelilor din trecut.
Sentimentul de vinovăție ne poate slăbi relația cu Dumnezeu
Dacă noi continuăm să permitem sentimentului de vinovăție să ne afecteze după ce ne-am pocăit și am primit iertare, ne putem îndepărta cu adevărat de Dumnezeu.
Uneori, credem că Dumnezeu nu dorește să discute cu noi sau că nu suntem demni să ne rugăm. Acest lucru nu este adevărat. Dumnezeu îi iubește pe toți copiii Săi și este dornic, în mod perfect, să ne ierte când ne pocăim în mod sincer. Când Dumnezeu iartă, este ca și cum păcatul nu a fost niciodată comis.
„Dar ori de câte ori ei s-au pocăit și au căutat iertare cu intenții adevărate, au fost iertați.” – Moroni 6:8
Este important de înțeles că diavolul „caută ca toți oamenii să fie nenorociți la fel ca el” (2 Nefi 2:27). Nefericirea care rezultă din sentimentul de vinovăție ne micșorează capacitatea de a simți Spiritul. Dumnezeu vrea ca noi să simțim bucurie când ne pocăim de păcatele noastre și să-L urmăm pe Isus Hristos.
Învățați să lăsați să treacă și să mergeți mai departe
Un profet din Cartea lui Mormon, pe nume Enos, a scris despre experiența trăită când I-a cerut lui Dumnezeu să-l ierte. El s-a rugat toată ziua și toată noaptea și a auzit un glas spunând: „Enos, păcatele tale îți sunt iertate, iar tu vei fi binecuvântat” (vedeți Enos 1:5). Frumusețea acestei povestiri constă în modul în care Enos a reacționat. El a scris: „Iar eu, Enos, am știut că Dumnezeu nu putea să mintă; prin urmare, vina mea a fost ștearsă” (vedeți Enos 1:6).
Enos nu a mai zăbovit asupra greșelilor sale. În schimb, a început imediat să se roage pentru bunăstarea altora. El a trecut de la faptul de a se gândi la el la cel de a se gândi la alții. Analizați exemplul lui Enos în inimă și învățați să mergeți imediat mai departe după ce v-ați pocăit.
Faptul de a vă ierta este sănătos
Faptul de a vă ierta este un concept sprijinit de specialiști din domeniul medical și cel al sănătății mintale. Deși este adesea perceput ca doctrină religioasă, cercetările științifice susțin beneficiile iertării de sine.
Andrea Brandt, Ph.D. M.F.T., a spus: „Să recunoaștem că nu toți oamenii sunt conștienți de sine sau suficient de empatici să admită că au făcut ceva greșit. Apreciați că sunteți genul de om care-și poate recunoaște vina și greșelile și poate spune: «Eu am făcut aceasta; eu răspund». Ați făcut ceva greșit, da, dar, în esență, sunteți un om bun” („When Forgiving Yourself Is the Hardest Kind of Forgiveness, Psychology Today, 2 oct. 2017, psychologytoday.com).
În principiu, dânsa spune că faptul de a vă părea rău este un bun indicator al caracterului vostru. Totuși, dânsa indică repede următoarele: „Nu rezultă niciun beneficiu sau niciun bine din faptul de a rămâne blocat în tiparul deznădăjduitor al pedepsirii de sine. Faptul de a vă auto-pedepsi nu ajută pe nimeni. Pentru a sluji altora și pentru a vă îmbunătăți viața, trebuie să vă iertați”.
Dacă vreți să învățați mai multe despre iertare și despre rolul lui Isus Hristos, vă invităm să vă întâlniți cu reprezentanți ai Bisericii.
