Viața lui Isus Hristos este detaliată în primele patru cărți ale Noului Testament, cunoscute ca cele patru Evanghelii. Fiecare Evanghelie este atribuită unui autor diferit – Matei, Marcu, Luca și Ioan. Matei și Ioan au fost apostoli ai lui Isus care au fost martori oculari ai acestor evenimente. În loc ca fiecare Evanghelie să continue de unde a rămas cea precedentă, fiecare autor oferă o relatare completă a misiunii lui Isus în Iudeea străveche. Aceasta înseamnă că avem patru perspective diferite despre viața lui Isus Hristos, fiecare cu propriile cunoștințe și puncte de vedere unice. Împreună, ele oferă o mărturie de neuitat despre învățăturile lui Isus, exemplul Său și sacrificiul Său.

În timpul vieții Sale, învățăturile lui Isus Hristos au luat multe forme diferite. Uneori ele au fost răspunsuri la întrebări care Îi fuseseră adresate. Altă dată, au fost cuvântări pe care le-a adresat ucenicilor Săi adunați laolaltă, cum ar fi Cuvântarea de pe munte. Deseori, învățăturile Sale au luat forma pildelor – povestiri simple pe care le-a spus pentru a ilustra principii importante ale Evangheliei într-un mod care avea să fie înțeles de căutătorii sinceri ai adevărului.

Dar, indiferent de modul în care a ales să transmită mesajul Său, au apărut teme comune. Isus a propovăduit despre importanța de a ne asigura că suntem neprihăniți nu doar în faptele noastre, ci și în gândurile, sentimentele și motivațiile noastre. El a exprimat nevoia de a avea grijă de cei dintre noi care sunt cei mai vulnerabili în timp ce a condamnat ipocrizia și mândria. El L-a slăvit continuu pe Tatăl Său Ceresc și i-a încurajat pe ucenicii Săi să-și întărească relația cu Dumnezeu prin rugăciune.

Isus ne-a arătat calea pentru a trăi nu doar prin cuvintele Sale, ci și prin faptele Sale. În timp ce citiți cele patru Evanghelii, veți vedea exemple în care Isus Își folosește timpul pentru a-i vindeca pe cei bolnavi, a-i hrăni pe cei flămânzi și a-i alina pe cei îndurerați. El Și-a exprimat dragostea față de alții și a fost dispus să ia atitudine pentru ceea ce știa că este drept. Spre deosebire de Isus, nu putem trăi o viață fără păcat, dar putem face tot ce ne stă în putință pentru a urma exemplul pe care ni l-a dat El.

Indiferent cât de mult încercăm să ne însușim învățăturile lui Isus Hristos și să urmăm exemplul Său, vom face greșeli. Atunci începe să acționeze adevărata putere a lui Isus Hristos, așa cum este propovăduită în cele patru Evanghelii. În Ioan 3:16 citim: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică”. Cele patru Evanghelii ne învață că, în timpul ultimei săptămâni din viața Sa, Isus Hristos a suferit și a murit pentru a plăti prețul pentru păcatele noastre. Acest sacrificiu se numește ispășire. Datorită jertfei ispășitoare a lui Isus, putem să ne pocăim și să fim iertați, astfel încât, într-o zi, să ne putem întoarce în prezența lui Dumnezeu.

După moartea Sa, Isus Hristos a înviat în mod miraculos. Deoarece Isus Hristos a biruit moartea, noi, toți, putem aștepta cu nerăbdare viața de după moarte. Din tot ceea ce putem învăța despre Isus în Biblie, realitatea sacrificiului Său este cel mai puternic principiu pe care putem ajunge să-l înțelegem.

După învierea lui Isus Hristos, El i-a organizat pe ucenicii Săi pentru a asigura continuarea lucrării Evangheliei Sale. O relatare despre călătoriile și experiențele lor poate fi găsită în Faptele apostolilor, care se găsește imediat după cele patru Evanghelii în Noul Testament. Partea rămasă din Noul Testament este alcătuită în mare parte dintr-o serie de scrieri ale primilor apostoli. Acestea sunt, deseori, numite epistole, dar poate fi folositor să le considerăm scrisori. În aceste epistole, putem găsi multe învățături minunate despre Isus Hristos de la primii apostoli, care le-au scris pentru a întări credința primilor convertiți ai creștinismului.

În cartea Apocalipsa, apostolul Ioan detaliază viziunea sa despre a Doua Venire a lui Isus Hristos, când Se va întoarce în slavă și va stabili împărăția Sa pe pământ. Acesta este momentul în care întreaga lume va ști că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. În Apocalipsa 5:13 citim: „Și pe toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, și tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: «A Celui ce șade pe scaunul de domnie, și a Mielului să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor!”.

Chiar dacă Vechiul Testament nu se referă niciodată la Salvator cu numele de „Isus Hristos”, vedem multe alte nume ale Sale în paginile acestuia. Mesia, Iehova, Emanuel, Mântuitor, Cel Sfânt al lui Israel, Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor și Domn al Păcii sunt doar câteva nume prin care El a fost identificat. Profeții din Vechiul Testament au prezis nașterea Sa, slujirea Sa și sacrificiul Său care ne salvează. De exemplu, în cartea lui Isaia, primim o descriere frumoasă, care prezintă multe aspecte, a lui Mesia care avea să vină să mântuiască poporul lui Dumnezeu. Nașterea Domnului este detaliată în Isaia 7:14, care spune:

„De aceea Domnul Însuși vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un fiu, și-i va pune numele Emanuel.”

Isaia 61:1 prezice slujirea lui Isus Hristos:

„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc vești bune celor nenorociți: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, și prinșilor de război izbăvirea”.

Primim o mărturie impresionantă a sacrificiului viitor al lui Isus în Isaia 53:4-5, care spune:

„Totuși, El suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, și smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți”.

În aceste versete sunt prezentate doar câteva dintre modurile în care Vechiul Testament ne îndreaptă spre Isus Hristos. De fapt, în timpul slujirii Sale din viața muritoare, după cum este detaliat în Noul Testament, Isus a subliniat deseori chiar scripturi din Vechiul Testament pe care El le împlinea. Cuvintele Sale au oferit o punte de legătură între cele două jumătăți ale Bibliei sfinte, aducându-le împreună într-un sigur glas unit, care declară că El este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lui Israel și Salvatorul întregii omeniri.