Durere. Întristare. Mânie. Amorțeală. Toate acestea sunt sentimente firești pe care le avem atunci când ne confruntăm cu pierderea unei persoane dragi. Niciunul dintre aceste sentimente nu este greșit sau lipsit de credință. Faptul de a simți emoțiile care vin odată cu suferința reprezintă o parte a ființei umane.

„Toate își au vremea lor”, explică Biblia. „Nașterea își are vremea ei, și moartea își are vremea ei… plânsul își are vremea lui, și râsul își are vremea lui; bocitul își are vremea lui, și jucatul își are vremea lui” (Eclesiastul 3:1–2, 4). Faptul de a ști că moartea și suferința sunt necesare poate să nu aline durerea, dar poate face fericirea mai dulce la timpul ei. Suferința nu este o slăbiciune, o imperfecțiune sau un semn al unei fapte greșite. Este o parte necesară în viața muritoare.

Dumnezeu știe că veți avea parte de suferință în această viață, dar nu trebuie să treceți prin ea singuri. El dorește ca voi să căutați alinare. Isus ne-a învățat: „Ferice de cei ce plâng”, căci ei vor fi mângâiați” (Matei 5:4). Bizuindu-vă pe Dumnezeu și pe alții, vă poate alina întristarea și vă poate oferi sprijin.

Înainte ca Isus să-l ridice din morți pe prietenul Său Lazăr, El s-a rugat la Dumnezeu, Tatăl Său, pentru tărie și îndrumare. Revărsați-vă sufletul înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. El vă va ajuta să simțiți pacea și dragostea Sa.

Când Lazăr s-a îmbolnăvit și a murit, comunitatea s-a dus la surorile sale Marta și Maria „să le mângâie” (Ioan 11:19). Acceptați slujirea și urechile pregătite să asculte ale oamenilor din jurul vostru care doresc să ajute. Când sunteți pregătiți, este important să vă împărtășiți pierderea, durerea și furia. Marta și-a exprimat frustrarea că Isus fusese plecat când Lazăr a murit. Isus Și-a arătat dragostea față de ea și a plâns cu ea.

Faptul de a face față morții ne poate apropia mai mult de Dumnezeu, dar ne poate face, de asemenea, să ne îndoim de planul Său. Putem să-I adresăm lui Dumnezeu întrebările noastre în rugăciune. Ni se promite: „Cereți, și vi se va da” (Matei 7:7).

În scripturile sfinte, Dumnezeu oferă răspunsuri la multe întrebări dificile despre viață și moarte. Iată câteva întrebări pe care le-ați putea avea, împreună cu răspunsuri care se găsesc în Biblia sfântă și Cartea lui Mormon.

Dumnezeu știe cum vă simțiți. Deoarece vă iubește, El jelește împreună cu voi atunci când sunteți îndurerați. El dorește ca voi să fiți fericiți – și El a făcut posibil acest lucru.

În Biblie, Duhul Sfânt este numit Mângâietorul. Spiritul Sfânt are puterea să „[mângâie] pe toți cei întristați” (Isaia 61:2). Oamenii care au parte de această alinare divină o descriu numind-o căldură, plenitudine, calm și pace. Este împlinirea promisiunii lui Isus: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea” (Ioan 14:27).

Datorită sacrificiului și învierii lui Isus Hristos, „mormântul nu câștigă nicio victorie, iar mușcătura morții este înghițită în Hristos. El este lumina și viața lumii; da, o lumină care este fără de sfârșit, care nu poate fi întunecată niciodată; da, și, de asemenea, o viață care este fără de sfârșit, pentru ca să nu mai fie moarte” (Mosia 16:8-9). Cu toții vom fi înviați și vom putea fi din nou alături de familiile noastre și de cei dragi. Între timp, putem găsi speranță și vindecare prin dragostea lui Isus Hristos.

Fericirea este chiar scopul lui Dumnezeu pentru viața voastră. Bucuria noastră nu va fi constantă, dar „El va șterge orice lacrimă din ochii [noștri] și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apocalipsa 21:4).

Durerea provocată de suferință este reală – dar la fel este și pacea care vine de la Dumnezeu. Dacă vă confruntați cu pierderea unei persoane dragi, înconjurați-vă cu fiecare resursă pentru sprijin și pace. Prin rugăciune, studiul scripturilor și sprijinul celor dragi, puteți găsi speranță și alinare adevărate.