Când Isus a rostit Cuvântarea de pe munte, El le-a adus aminte oamenilor cum fuseseră lucrurile sub legea lui Moise: „Ochi pentru ochi, și dinte pentru dinte” (vedeți Matei 5:38). Apoi, el a propovăduit legea mai mare a iertării, de a întoarce și celălalt obraz și de „[a-i iubi] pe vrăjmașii voștri” (vedeți Matei 5:39-44).

Resentimentele sunt un memento constant pentru a fi supărat. Problemele nerezolvate ocupă prea mult spațiu în mintea noastră. Avem insomnii din cauza lor și, dacă nu suntem atenți, le putem permite să ne afecteze celelalte relații.

Faptul de a nu ierta ne irosește energia care poate fi folosită mai bine pentru a sluji altora și a ne înnobila viața. Cartea lui Mormon ne învață că „oamenii sunt ca să poată avea bucurie” (vezi 2 Nefi 2:25). Cum putem avea bucurie când ne concentrăm asupra sentimentelor de mânie, resentimentelor, amărăciunii și răzbunării?

Când alegem să iertăm, Îi permitem Spiritului Sfânt să intre în inima noastră. Fericirea este o alegere. Ea nu depinde de faptele altora, nici de dreptatea oferită. Iertarea ne eliberează.

Faptul de a ierta pe cineva este mai ușor de spus decât de făcut, mai ales dacă răul făcut este mare. Uneori, iertarea pare imposibilă. Dar, dacă ne punem încrederea în Salvator și ne rugăm pentru puterea de a ierta, Isus ne va ajuta. Vârstnicul Kevin R. Duncan, un conducător al Bisericii, a spus: „Chiar dacă este posibil să fim victimă o dată, nu trebuie să fim victimă a doua oară purtând povara urii, amărăciunii, durerii [și] a resentimentului”, („Leacul tămăduitor al iertării”, Ensign sau Liahona mai 2016, p. 33).

Odată ce iertați pe cineva, este posibil să aveți nevoie de mai mult timp până să vă puteți încrede, din nou, în acea persoană. Este în regulă. De exemplu, puteți să iertați pe cineva care v-a furat ceva, însă acest lucru nu înseamnă că vă lăsați ușa neîncuiată. La fel, cineva care a fost într-o relație abuzivă îl poate ierta pe cel care a comis abuzuri fără a mai intra din nou în acea relație. Trebuie să iertăm pe toată lumea. Dar, trebuie să dăm dovadă de înțelepciune când hotărâm să avem din nou încredere în cineva.

Când ne este greu să iertăm, ne putem uita la exemplul lui Isus Hristos. Chiar și atunci când era răstignit, având cuie în mâinile și picioarele Sale, El L-a implorat pe Dumnezeu: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac” (Luca 23:34). Este posibil să nu avem capacitatea de a ne ierta, însă, Isus a suferit pentru „[durerile] și [suferințele]” noastre (vedeți Alma 7:11), astfel încât să știe cum să ne ajute. Prin harul Său, putem nu doar să fim iertați, ci, putem, de asemenea, să avem tăria de a-i ierta pe alții.