Profeții din Biblie

Biblia ne învață: „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Și descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci” (Amos 3:7). Acesta a fost tiparul Său încă de la început: „Cum vestise prin gura sfinților Săi proroci, care au fost din vechime” (Luca 1:70). Deoarece Dumnezeu dorește ca Propriii copii să învețe, să progreseze și să prospere, El oferă avertizări, revelații și instrucțiuni prin profeții Săi.

Profeții pot să prezică evenimente importante pentru a-i avertiza pe oameni. Faptul de a da ascultare cuvintelor profeților ne poate ajuta să fim pregătiți pentru ceea ce urmează să vină. Faptul de a vedea anumite profeții îndeplinindu-se ne poate ajuta, de asemenea, să ne întărim credința în cuvântul lui Dumnezeu. În Biblie, citim despre multe profeții care s-au îndeplinit de-a lungul istoriei, precum și despre revelații despre evenimente care urmează să aibă loc.

Scripturile ne învață că Domnul cheamă profeți „pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire [și] pentru zidirea trupului lui Hristos” (Efeseni 4:12). Profeții ne învață și ne aduc aminte cum să devenim mai buni și, într-un final, mai fericiți.

Dumnezeu continuă să ne arate dragostea Sa trimițându-ne mesajele de care avem nevoie în prezent. Profeții în viață primesc revelație de la Dumnezeu și oferă instrucțiuni și sfaturi tuturor oamenilor din zilele noastre. În anii recenți, profeții și apostolii din Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă au oferit sfaturi despre faptul de a fi pregătiți pentru vremurile dificile care vor veni, despre prudența privind finanțele, despre importanța educației, despre căsătorie și relațiile de familie și despre găsirea și păstrarea credinței în timpul încercărilor personale.

Cu mult înainte de nașterea lui Isus, profeții din vechime au prezis multe evenimente legate de rolul Său și de misiunea Sa. Aceste profeții au fost făcute pentru ca oamenii să-L recunoască pe Isus când El avea să vină și să aibă credință în El ca Salvator al lor. Isaia a scris, în Vechiul Testament, despre Isus cu 700 de ani înainte de nașterea Sa: „Iată, fecioara va rămânea însărcinată, va naște un fiu, și-i va pune numele Emanuel” (Isaia 7:14). El a mai spus: „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: «Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii»” (Isaia 9:6).

Alți profeți din Vechiul Testament au prezis viața lui Isus în detalii uimitoare. Mica a știut că Salvatorul avea să Se nască la Betleem (vezi Mica 5:2). Osea a vorbit despre timpul pe care Isus urma să-l petreacă în Egipt când era copil (vezi Osea 11:1). Cartea Psalmii relatează despre modul în care Isus avea să vorbească în pilde și urma să fie respins de Propriul popor (vezi Psalmii 69:8; 78:2). O altă profeție frumoasă a lui Isaia a vorbit despre rolul și sacrificiul lui Isus: „Totuși, El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui…  El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți” (Isaia 53:4-5).

Toți profeții lui Dumnezeu au depus mărturie despre Isus. Profeții din Vechiul Testament au descris evenimente care aveau să aibă loc după sute de ani. Isaia a prezis cum avea Isus să fie batjocorit, scuipat și lovit (vezi Isaia 50:6). Profetul Zaharia a știut că El avea să fie răstignit și, totuși, avea să Se roage pentru dușmanii Săi (vezi Zaharia 12:10). Cel mai important, profeții din Biblie au propovăduit mesajul lui Dumnezeu potrivit căruia Isus Hristos urma să învie (vezi Isaia 25:8) și că, datorită Lui, și noi vom fi înviați (vezi Isaia 26:19; Iov 19:26).

Moise l-a avertizat pe faraon că, dacă nu-i elibera pe israeliți, egiptenii urmau să fie loviți de boală, de ciumă și, într-un final, de moartea primilor fii născuți ai lor (vezi Exodul 7-12). Fiecare dintre aceste profeții s-a împlinit. Faraonul i-a spus lui Moise să plece din Egipt, alături de israeliți, iar Moise a despărțit apele Mării Roșii pentru ca ei să poată scăpa.

Ieremia, profetul din Vechiul Testament, a prezis distrugerea Ierusalimului (vezi Ieremia 25:2, 9-11). În istorie este consemnat faptul că babilonienii au distrus, într-adevăr, Ierusalimul în anul 587 î.H. Lehi, profetul din Cartea lui Mormon, i-a avertizat, de asemenea, pe oameni despre distrugerea iminentă a Ierusalimului. Datorită acestei revelații pe care el a primit-o de la Dumnezeu, Lehi și familia sa au fugit din Ierusalim. Istoria lui și a familiei sale este consemnată în Cartea lui Mormon, un alt testament al lui Isus Hristos.

Apostazia este perioada în care autoritatea lui Dumnezeu nu există pe pământ. După ce Isus a înviat și S-a înălțat la cer, ucenicii Săi au știut că, într-o bună zi, El Se va întoarce, așa cum El a spus. Însă, apostolul Pavel a propovăduit că Biserica pe care Isus a întemeiat-o avea să se destrame înainte ca Hristos să vină din nou: „Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință” (2 Tesaloniceni 2:3). Această apostazie a avut loc în secolele după ce primii apostoli ai lui Isus, care au deținut autoritatea preoției Sale, au murit sau au fost omorâți.

Deși Dumnezeu știa că autoritatea preoției Sale, profeții Săi și plenitudinea Evangheliei lui Isus Hristos aveau să dispară o vreme de pe pământ, El a promis, de asemenea, că acestea aveau să fie restabilite într-o bună zi. Petru, din Noul Testament, a promis că în ultimele zile, vor veni „vremurile așezării din nou [restaurării] a tuturor lucrurilor” (Faptele apostolilor 3:21). Această restaurare a Evangheliei lui Isus a început în anul 1820, când Dumnezeu l-a chemat pe profetul Joseph Smith și a restaurat pe pământ autoritatea preoției Sale. De când Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă a fost organizată în anul 1830, ea a fost condusă de un profet în viață.

Profetul Ezechiel a dezvăluit că scrierile urmașilor lui Iuda (Biblia) și scrierile urmașilor lui Iosif (Cartea lui Mormon) aveau să fie, într-o bună zi, puse laolaltă pentru a uni poporul Său în neprihănire. „Fiul omului, ia o bucată de lemn, și scrie pe ea: «Pentru Iuda și pentru copiii lui Israel, care sunt tovarășii lui». Ia apoi o altă bucată de lemn, și scrie pe ea: «Pentru Iosif, lemnul lui Efraim, și pentru toată casa lui Israel, care este tovarășa lui». După aceea, împreună-le una cu alta, într-o singură bucată, așa încât să fie una în mâna ta” (Ezechiel 37:16-17). Atât Biblia, cât și Cartea lui Mormon ne învață despre Dumnezeu și despre Isus Hristos și cum ne putem întoarce pentru a trăi în prezența Lor.

Deși întemeierea împărăției lui Hristos pe pământ a început, aceasta nu s-a încheiat încă. Daniel, din Vechiul Testament, a profețit că împărăția lui Dumnezeu va crește până când „a umplut tot pământul” și că „va dăinui veșnic” (Daniel 2:35, 44). Însuși Isus a profețit că „Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea” (Matei 24:14). Pentru a împlini această profeție și pentru a duce Evanghelia în întreaga lume, Domnul cheamă misionari.

Domnul i-a avertizat pe oamenii lui Israel, prin Moise, că, dacă nu dădeau ascultare cuvintelor Sale, El avea „[să-i împrăștie] printre toate neamurile, de la o margine a pământului până la cealaltă” (Deuteronom 28:64). Dar, Domnul a mai promis: „Și Eu Însumi voi strânge rămășița oilor Mele din toate țările, în care le-am izgonit” (Ieremia 23:3). Dumnezeu Își adună copiii laolaltă cu ajutorul membrilor și misionarilor Bisericii care-i învață adevărurile despre planul lui Dumnezeu. Când oamenii sunt botezați în Biserica lui Hristos, ei devin parte a casei lui Israel și sunt adunați din punct de vedere spiritual.

Dumnezeu a trimis îngeri la primii apostoli ai lui Hristos pentru a le spune: „Acest Isus, care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer” (Faptele apostolilor 1:11). Salvatorul va veni din nou, într-o bună zi, cu putere și în slavă pentru a-Și prelua împărăția și a judeca toți oamenii. Această zi este cunoscută ca a Doua Venire. Profeții au vorbit despre ea încă de la început. În Vechiul Testament, Zaharia a profețit că, în acea zi, „Domnul va fi împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, și Numele Lui va fi singurul Nume” (Zaharia 14:9).

Timpul exact al venirii lui Isus este necunoscut. Isus a spus: „Despre ziua aceea și despre ceasul acela, nu știe nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei 24:36). Însă știm, prin profeți, că întoarcerea lui Isus va marca punctul culminant al planului lui Dumnezeu și va fi minunată pentru cei care L-au așteptat. „Să se plece orice genunchi… și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul” (Filipeni 2:10-11). Apoi, „Dumnezeu [va] șterge lacrimile de pe toate fețele” (Isaia 25:8) și cei neprihăniți se vor bucura de răsplata lor eternă.