Întrebări generale

Da! Cu siguranță. De fapt, „mormon” este doar o poreclă. Suntem membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Așadar, noi credem că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Salvatorul lumii și că El ne iubește, pe toți, mai mult decât ne putem imagina. Înseamnă acest lucru că avem exact aceleași crezuri ca toate celelalte biserici creștine? Nu. Dar noi cu siguranță ne considerăm ucenici dedicați ai lui Isus Hristos.

Sfânta Treime este un expresie pe care multe religii creștine o folosesc pentru a-I descrie pe Dumnezeu Tatăl, pe Isus Hristos și pe Duhul Sfânt. Sfinții din zilele din urmă cred cu tărie în toți trei, dar nu credem că Ei sunt una și aceeași persoană. Noi credem că Ei sunt una în scop. Scopul Lor este de a ne ajuta să dobândim bucurie adevărată în această viață și în viața de apoi (lucru în care, de asemenea, credem).

Da! Isus reprezintă temelia credinței noastre. De fapt, noi preferăm să folosim denumirea întreagă a bisericii noastre, Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.

Cartea lui Mormon ne învață: „Și noi vorbim despre Hristos, ne bucurăm în Hristos, predicăm despre Hristos, profețim despre Hristos și scriem după profețiile noastre pentru ca să știe copiii noștri la ce sursă să se uite pentru iertarea păcatelor lor” (2 Nefi 25:26).

Termenul „mormoni” este o poreclă care vine de la o carte de scripturi care este unică pentru Biserica noastră, numită Cartea lui Mormon. Nu ne-am dat noi această poreclă, dar mulți oameni o folosesc pentru a descrie Biserica și membrii ei. În trecut, am acceptat termenul și l-am folosit chiar noi, dar recent, am rugat oamenii să denumească Biserica folosind numele ei complet: Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. În acest fel, toată lumea va ști că Isus este în centrul religiei și crezurilor noastre.

„Sfinții din zilele din urmă” este o modalitate bună de a te referi la prietenii tăi care sunt membri ai Bisericii.

Da. Chiar foarte mult. Ea este cuvântul lui Dumnezeu, un volum sacru de scriptură și trebuie citită pentru a avea o viață fericită. Alături de Biblie, noi găsim inspirație și în alte cărți de scriptură care aparțin doar Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Acestea conlucrează pentru a ne învăța adevăruri importante despre Isus Hristos.

Biblia a fost scrisă de bărbați inspirați numiți profeți. Dumnezeu S-a adresat profeților, precum Moise sau Isaia, iar ei au scris învățăturile Sale. Aceste scrieri alcătuiesc Vechiul Testament. Noul Testament este o colecție de relatări personale ale ucenicilor lui Isus, precum și de scrisori ale lui Pavel și ale altor apostoli. Aceste două testamente au fost mai târziu traduse și compilate într-o carte pe care noi astăzi o cunoaștem ca fiind Biblia sfântă.

Cartea lui Mormon este un volum de scripturi inspirate, care există pentru a ne oferi îndrumare în viața noastră și a ne uni cu Isus. De unde vine numele? Cu sute de ani în urmă, un profet din vechime, numit Mormon, a compilat o înregistrare a poporului său. Se pare că ei s-au confruntat cu multe dintre încercările pe care le avem și noi. La fel ca noi, ei au găsit putere când s-au întors către Isus Hristos. Astăzi, Cartea lui Mormon este menită să fie citită alături de Biblie ca o modalitate de a ne simți mai aproape de Dumnezeu și de a înțelege marea Sa dragoste pentru noi toți.

Iată mai jos un scurt rezumat al acestei istorii epice, de o mie de ani, care se găsește în Cartea lui Mormon.

În esență, Cartea lui Mormon este povestea unei familii. Lehi este un profet din Ierusalim. Dumnezeu îl avertizează pe Lehi într-un vis să își ia familia și să părăsească Ierusalimul, deoarece acesta avea să fie cucerit. Ei au traversat oceanul și au ajuns pe meleagurile americane. Laman și Lemuel, fiii cei mari ai lui Lehi, nu cred că tatăl lor primește inspirație de la Dumnezeu. Fratele lor mai mic, Nefi, are multă credință. Nefi este ales de Dumnezeu să conducă familia și să fie învățătorul lor.

În cele din urmă, oamenii se împart în două grupuri: nefiții și lamaniții. Aceste grupuri se războiesc deseori unul cu celălalt și credința lor în Isus este în mod constant pusă la încercare. Această credință umple paginile Cărții lui Mormon sub forma unor predici, lecții de viață și experiențe spirituale puternice.

După ce Isus a înviat, El S-a arătat oamenilor de pe meleagurile americane. El îi învață despre botez și iertare. El îi vindecă pe cei bolnavi și le binecuvântează copiii. El întemeiază Biserica Sa. Spre deosebire de oamenii din Ierusalim, oamenii de pe meleagurile americane Îl ascultă pe Isus. După vizita Sa, ei trăiesc în pace sute de ani.

În timp, oamenii își pierd credința și războiul începe din nou, ceea ce duce la dispariția a aproape întregii populații.

Asemenea Bibliei, Cartea lui Mormon are mulți autori. Este o colecție de jurnale și istorisiri care au fost transmise de la un scriitor la altul timp de aproape o mie de ani. Primul autor este profetul Nefi, care a plecat din Ierusalim împreună cu membrii familiei sale în anul 600 î.H. și a venit pe meleagurile americane. Nefi a dat cronica fratelui său mai mic, care i-a dat-o fiului său. Fiecare autor a oferit mereu cronica cuiva în care avea încredere. Mormon a fost profetul care a pus laolaltă toate scrierile într-o carte. De aceea cartea se numește Cartea lui Mormon.

În anul 1823, Joseph Smith a fost dus la aceste cronici străvechi și el le-a tradus prin intermediul puterii lui Dumnezeu.

Cartea lui Mormon susține Biblia și, deseori, clarifică învățăturile lui Isus Hristos. De exemplu, cărțile Marcu și Luca din Biblie relatează aceleași povestiri despre Isus, dar poți învăța mai multe dacă citești două puncte de vedere.

Împreună, Cartea lui Mormon și Biblia conțin mii de ani de inspirație, îndrumare și instruire. Ele arată că Dumnezeu iubește și îndrumă oamenii din toată lumea. Studiind ambele cărți, poți dobândi o înțelegere mai bună despre cine este Dumnezeu și ceea ce El vrea pentru tine.

Membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă sunt ca toți ceilalți oameni. De fapt, ai putea fi surprins cât de normali pot fi! În viață, au momente bune, momente mai puțin bune și unele așa și așa. Sfinții din zilele din urmă sunt cunoscuți ca fiind oameni fericiți și pașnici, dar acest lucru nu înseamnă că nu au încercări. Toată lumea duce o luptă dificilă în această viață, dar dacă faci tot ce poți pentru a trăi potrivit Evangheliei lui Isus Hristos, poți avea parte de mai multă tărie și pace pentru a birui.

În ceea ce privește stilul de viață, sfinții din zilele din urmă încearcă să-L mențină pe Isus în centrul vieții lor. Crezurile lor despre Salvator și învățăturile Sale le influențează hotărârile de zi cu zi privind modul în care vorbesc, se îmbracă și acționează. De exemplu, ei încearcă să evite să lucreze duminica pentru a se putea duce la Biserică, pentru a putea sluji altora și pentru a petrece timp cu membrii familiei lor. De asemenea, membrii credincioși ai Bisericii nu fumează, nu beau alcool și nu pariază.

Membrii Bisericii lui Isus Hristos aleg să nu bea bere, deoarece noi credem într-un cod inspirat al sănătății care ne încurajează să avem grijă de trupul nostru. Mare parte a acestuia sunt lucruri de bun simț. Fără droguri ilegale. Fără alcool. Fără tutun. Dar, în afară de acestea, spune să nu consumăm cafea sau ceai. Nu știm exact de ce, dar credem că instrucțiunile au venit de la Dumnezeu, așa că încercăm să ne abținem de la aceste substanțe.

Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă are multe tradiții și obiceiuri culturale care se concentrează asupra familiei. De exemplu, membrii Bisericii își rezervă o seară în fiecare săptămână pentru seara în familie. Alte activități desfășurate de-a lungul săptămânii sunt adunări ale Bisericii, precum cele în care membrii vin cu mâncare de acasă și proiecte de slujire sau grupuri pentru adolescenți. Multe dintre tradițiile noastre sunt cele obișnuite, cum ar fi celebrarea sărbătorilor împreună cu familiile noastre. Altele sunt unice, precum oferirea unei binecuvântări sacre unui bebeluș în timpul adunării de la biserică. Ca familie, ne rugăm împreună, citim din scripturi împreună și, în prima duminică a fiecărei luni, postim împreună timp de 24 de ore.

Nu. Familiile sfinților din zilele din urmă sunt de toate formele și mărimile. Avem o mărime a familiei recomandată? Din nou, nu. Aceasta este o decizie profund personală. Familiile iubitoare pot fi mari, mici sau oricum doresc ele.

Nu. La începutul istoriei Bisericii, Domnul a îndrumat ca un număr limitat de membri ai Bisericii să practice căsătoria pluralistă. Cu toate acestea, o revelație a fost primită la sfârșitul anilor 1800 pentru a pune capăt acestei practici. De atunci, Biserica a predat că monogamia este practica în ce privește căsătoria, pe care Domnul o poruncește astăzi. Deși unii oameni mai practică astăzi poligamia, acești oameni nu sunt membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.

Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă este un loc sigur, în care oamenii pot veni sperând într-o viață mai bună prin intermediul lui Isus Hristos. Biserica oferă instrumente, practici și învățături sacre care te ajută să dezvolți și să menții o relație cu Dumnezeu. Și, pe deasupra, a fi membru al Bisericii înseamnă că aparții unei comunități de oameni cărora le pasă unora de altora.

Da, atât ca familii, cât și ca Biserică. La urma urmei, dacă nașterea și învierea lui Hristos nu merită celebrate, atunci ce merită? Uneori, oamenii ne confundă cu câteva religii creștine care nu țin sărbătorile, dar, fii liniștit, noi le ținem.

Orele adunărilor Bisericii diferă de la o congregație la alta. Însă, poți întotdeauna să te bazezi pe o adunare principală pentru toată lumea care este urmată de o clasă separată organizată în funcție de grupele de vârstă sau de interesul general.

Adunarea care este pentru toată lumea se numește „adunarea de împărtășanie”. Această adunare include imnuri, rugăciuni și predici (sau „cuvântări”) oferite de diferiți membri ai congregației în fiecare săptămână. Însă cea mai importantă parte a adunării este momentul în care luăm din împărtășanie (sau euharistia) pentru a ne aduce aminte de Salvator.

Există un număr tot mai mare de oameni care resping ideea religiei organizate și preferă să fie spirituali în propriul mod și încercând să trăiască o viață bună. Dar oamenii au nevoie atât de religie organizată, cât și de spiritualitate individuală. Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă oferă structura și autoritatea preoției necesare pentru a îndeplini toate poruncile lui Dumnezeu, inclusiv botezul și luarea din împărtășanie (sau euharistia). Ar trebui să te duci la biserică duminica în timp ce faci un efort de a fi spiritual și a sluji altora de-a lungul săptămânii.

Doar încearcă să arăți bine. Ești binevenit să vii îmbrăcat cu haine de bun gust în care te simți confortabil. Dar, ca informație, majoritatea bărbaților poartă costume sau cămăși cu nasturi și cravate, iar femeile poartă, de obicei, rochii sau fuste. Și copiii se îmbracă, de obicei, elegant.

Sperăm că nu. Mulți dintre membrii noștri vin la biserică singuri în fiecare săptămână. Totuși, dacă ai dori ca cineva să vină cu tine prima dată, poți să contactezi misionarii locali, care îți pot găsi un prieten lângă care să stai. Este mereu greu să fii nou – indiferent de situație – dar, cu timpul, îi vei cunoaște pe ceilalți membri ai congregației tale și te vei simți ca acasă.

Da! Ești invitat să te alături nouă la activități săptămânale, evenimente de socializare, proiecte de slujire și adunări ale Bisericii. Ne-ar face plăcere să te cunoaștem și vom aprecia implicarea ta în comunitate.

Nu. Vizitatorilor nu li se cere să se implice. Când pâinea și apa împărtășaniei (în mod asemănător euharistiei) sunt distribuite membrilor congregației, poți să dai tava mai departe persoanei următoare. În afara acestui lucru, poți să te bucuri de adunare. La clasa Școlii de duminica, învățătorul roagă deseori persoane să citească în mod voluntar din scripturi. Dacă nu dorești să participi, atunci nu ridica mâna.

Acest lucru depinde probabil de mărimea congregației pe care o vizitezi. Unele congregații sunt atât de mari, încât este posibil ca membrii care vin de obicei să își dea seama sau nu că ești vizitator. Altele sunt atât de mici, încât toți membrii se cunosc între ei și, cu siguranță, vor recunoaște și vor întâmpina un nou-venit. Oricum, nu ezita să te prezinți sau să adresezi întrebări. Toată lumea se va bucura că ești acolo.

Ele pot și chiar fac acest lucru. Ele predică de la pupitru, slujesc în calitate de misionare, conducătoare, consiliere și învățătoare, alături de multe alte responsabilități.

Nu. Nu solicităm donații și nici nu trecem vreo tavă din mână în mână.

Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă a fost organizată oficial în Fayette, New York, în anul 1830. Primul președinte al Bisericii a fost Joseph Smith. El a avut o viziune cu Isus Hristos și Dumnezeu Tatăl și a fost chemat profet pentru a restaura Biserica lui Isus Hristos. El a primit preoția lui Dumnezeu, a tradus Cartea lui Mormon și a trimis misionari să predice Evanghelia în America de Nord și pe alte continente.

Sediul central al Bisericii a fost mutat în Ohio, Missouri și în Illinois pentru a scăpa de persecuție și a găsi un loc în care membrii să se adune. Din cauza suspiciunilor și conflictelor politice locale, profetul Joseph Smith a fost dus la închisoare, în mod ilegal, în anul 1844 și ucis de o gloată.

Brigham Young a devenit al doilea președinte al Bisericii. El a condus sfinții de-a lungul câmpiilor Statelor Unite în căruțe acoperite spre Munții Stâncoși din Utah. De atunci, Biserica a crescut în mod spectaculos în întreaga lume. Astăzi, sunt peste 16 milioane de membri în peste 170 de țări din toată lumea.

Învierea înseamnă reunirea spiritului și trupului după moarte, pentru ca acestea să mai fie separate niciodată. Isus S-a ridicat din moarte, sau a înviat, la trei zile după ce a fost răstignit. El trăiește și astăzi, iar noi vom fi înviați și vom putea trăi din nou în prezența lui Dumnezeu.

Nimeni nu știe când va avea loc a Doua Venire a lui Isus Hristos, dar știm că El va veni din nou. Îngerii le-au spus apostolilor lui Isus: „Acest Isus, care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer” (Faptele apostolilor 1:11). Biblia și Cartea lui Mormon ne vorbesc despre semnele care vor preceda cea de-a Doua Venire, precum războaie, foamete și predicarea Evangheliei lui Isus Hristos către toate națiunile.

În Biblie, s-a făcut referire la Isus cu aproximativ 200 de nume, titluri și descrieri diferite. Multe dintre aceste titluri descriu în mod minunat măreția Sa și misiunea Sa.

• Hristos
• Salvator
• Mântuitor
• Fiul lui Dumnezeu
• Iehova
• Mielul lui Dumnezeu
• Pâinea vieții
• Sfetnic
• Emanuel
• Lumina lumii
• Domnul
• Învățător
• Mijlocitor
• Apa vie
• Prințul păcii
• Avocat
• Mesia
• Cel Sfânt al lui Israel
• Singurul Născut
• Păstorul cel Bun

Toți suntem copiii Tatălui nostru Ceresc și, fiind un Tată bun și iubitor, El știe de tine. El te cunoaște – îți știe încercările, victoriile, punctele forte și potențialul incredibil. Și, știind toate aceste lucruri, El te iubește. Nimic nu contează mai mult pentru El decât fericirea ta. De aceea, El dorește să ajungi să-L cunoști.

În cazul în care cauți dovezi de netăgăduit, științifice că Dumnezeu există, îți sugerăm să folosești o abordare diferită. Fiecare dintre noi poate primi cunoașterea că Dumnezeu există, dar este ceva care se întâmplă printr-un proces personal profund de a-L căuta prin studiu, slujire, rugăciune și inspirație divină. Când avem această cunoaștere, putem vedea dovezi că Dumnezeu există oriunde ne uităm – în natură, în timpul vieții noastre de zi cu zi și în răspunsurile la rugăciunile noastre.

În Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, poate niciun nume al lui Dumnezeu nu este mai important decât cel de Tată Ceresc. Acest lucru se datorează faptului că noi credem că fiecare persoană are un spirit și Dumnezeu este tatăl acestor spirite. Suntem literalmente copiii Săi și El dorește să aibă o relație cu noi. Alte nume pentru Dumnezeu (care provin din limba ebraică) pot fi găsite și în Biblie – cum ar fi Elohim, Yahweh și Abba – care este modul în care Isus Hristos s-a adresat lui Dumnezeu când S-a rugat în Grădina Ghetsimani. Ce înseamnă Abba? Tată.

Biblia ne încurajează să ne rugăm în timp ce oferă multe exemple și sfaturi despre cum să ne rugăm.

Marcu 11:24

„De aceea vă spun că, orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea.”

Coloseni 4:2

„Stăruiți în rugăciune, vegheați în ea cu mulțumiri.”

Iacov 5:16

„Mărturisiți-vă unii altora păcatele, și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.”

1 Ioan 5:14

„Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.”

Când Isus Hristos Și-a încurajat ucenicii să se roage, El a spus o rugăciune ca exemplu pentru ei. Aceasta a devenit cunoscută ca rugăciunea Tatăl nostru și noi ne putem ruga folosind același tipar. Începem adresându-ne lui Dumnezeu și dând dovadă de recunoștință, continuăm cerând lucrurile de care avem nevoie și ne încheiem rugăciunea spunând „amin”. Poți găsi o relatare despre ea atât în Matei 6:9-13, cât și în Luca 11:1-4.

Sunt multe moduri de a te ruga. Ne putem ruga în particular sau împreună cu familia. Putem rosti rugăciuni la masă, înainte de culcare, primul lucru dimineața sau ne putem ruga oricând. Lucrul important este acela de a ne aloca timp pentru a ne exprima, în mod sincer, recunoștința față de Dumnezeu și să-I cerem ajutorul.

Pe lângă rugăciune, meditația ne poate ajuta să ne concentrăm mintea asupra lui Dumnezeu și ne ajută să simțim Spiritul. În acest sens, meditația este o formă de rugăciune.

Depinde. Templele sunt deschise doar membrilor Bisericii care au lucrat pentru a se pregăti să beneficieze la maximum din experiența lor din templu. Dar, imediat după finalizarea construirii templelor, precum și cu alte ocazii speciale, se organizează case deschise pentru public, astfel încât publicul să poată face un tur în interior. De asemenea, multe temple au centre pentru vizitatori și grădini care sunt deschise tuturor.

Pentru sfinții din zilele din urmă, un templu este diferit de celelalte clădiri ale bisericii. Este un loc în care membrii Bisericii merg să facă promisiuni cu Dumnezeu. Acestea includ promisiuni de a ține poruncile, de a fi soții și soți buni și de a ne ajuta să avem grijă unii de alții împărțind ceea ce avem. De asemenea, deoarece credem că familiile sunt pentru totdeauna, o mare parte din munca depusă în temple este pentru a face legăturile familiale și mai puternice. Căsătoriile sunt făcute pentru a dura pentru totdeauna - nu doar „până când moartea vă va despărți”. Părinții și copiii devin familii eterne. Noi ne amintim de strămoșii noștri. Templele sunt locuri unde este mult de muncă!

Familiile sunt esențiale în planul întocmit de Dumnezeu pentru fericirea noastră și căsătoria este menită să dureze mai mult decât „până când moartea vă va despărți”. În ceremonia de căsătorie din templu, soțul și soția sunt uniți pentru totdeauna. Această ceremonie de căsătorie este numită „pecetluire” în templu, deoarece cuplul este unit pentru această viață și pentru eternitate. Mireasa și mirele promit să se respecte și să se iubească unul pe altul și își iau angajamentul de a urma învățăturile și exemplul lui Isus. Dacă ei respectă aceste promisiuni, lor, în schimb, li se promite că respectiva căsătorie și familia lor vor dăinui și în viața următoare.

În templele Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, soțul și soția sunt uniți pentru totdeauna. Această ceremonie de căsătorie este numită „pecetluire” în templu, deoarece cuplul este unit pentru această viață și pentru eternitate. După acea ceremonie, cu toate acestea, nunțile sunt adesea sărbătorite în mod tradițional, având o recepție cu mâncare și dans și adunându-ne pentru a sărbători dragostea.

Îmbrăcămintea religioasă specifică și unică este ceva obișnuit în multe religii. Îmbrăcămintea religioasă are diverse scopuri. Lenjeria mormonă, denumită, mai potrivit, veșmintele de templu, este formată din două piese, asemănătoare cu un tricou și pantaloni scurți. Ele sunt purtate sub îmbrăcăminte de către membrii adulți ai Bisericii. Ele servesc ca amintire a promisiunilor făcute lui Dumnezeu. Sunt considerate sacre de către membrii care le poartă.

Membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă se pot căsători cu oricine le place. Cu toate acestea, căsătoriile din templul sacru sunt rezervate numai pentru doi membri demni ai Bisericii care pot să participe la ceremonia căsătoriei care are loc în templu.

Pentru noi, raiul înseamnă să trăiești pentru totdeauna în prezența lui Dumnezeu și a lui Isus. Scripturile ne oferă unele cunoștințe despre cum va fi. Isus a spus: „În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri” (Ioan 14:2). Una dintre cele mai mari bucurii ale raiului este că, dacă suntem neprihăniți, putem trăi pentru totdeauna alături de familia noastră și putem deveni „moștenitori ai lui Dumnezeu, și împreună moștenitori cu Hristos” (Romani 8:17). Desigur, nu știm fiecare detaliu despre cum va fi raiul, dar, în concluzie, credem că este un loc al „[fericirii] fără de sfârșit” (Mosia 2:41), ceea ce sună foarte bine.

Avem o imagine diferită în ceea ce privește iadul decât imagini cu lavă, foc și furci descrise în filme. În cazul celor care aleg să nu-L urmeze pe Dumnezeu, cât sunt în viață, spiritul lor se va duce într-un iad temporar, după ce vor fi murit. În acest caz, „iad” are legătură mai mult cu starea minții decât cu locul anume. Durerea va exista ca rezultat al regretului și întristării – nu din cauza focului și pucioasei.

Dar dreptatea și mila lui Dumnezeu și ale lui Isus sunt infinite. Noi credem că cei care nu au avut ocazia de a-L cunoaște pe Isus și de a-L accepta cât au fost în viață vor avea acea ocazie după ce vor fi murit. Ei vor fi învățați Evanghelia Sa și, dacă se întorc către Dumnezeu, vor avea un loc în rai după judecata finală.

Judecata finală va avea loc după ce Isus Se va întoarce pe pământ și după ce vom fi înviați. În funcție de faptele noastre și de dorințele inimii noastre, vom avea parte de diferite „grade de glorie”, așa cum sunt descrise în 1 Corinteni 15:41-42: „Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, și alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebește în strălucire de altă stea. Așa este și învierea morților”. Datorită dragostei și înțelegerii perfecte ale Salvatorului, toți oamenii vor avea o viață mai bună decât cea de pe pământ, însă doar cei care L-au urmat pe Dumnezeu vor putea trăi chiar în prezența Sa.

Când sfinții din zilele din urmă se căsătoresc, ei înțeleg că respectiva căsătorie este menită să țină pentru totdeauna. Ceremoniile de căsătorie în templu conține cuvintele „pentru timp și pentru toată eternitatea” și nu „până când moartea vă va despărți”. Dar nu cuvintele fac posibilă căsătoria eternă, ci puterea lui Dumnezeu. Copiii care se nasc în cupluri căsătorie în templu sunt în mod automat „pecetluiți” cu părinții lor. Membrii familiilor care se alătură Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă mai târziu în viață pot, de asemenea, să meargă la templu pentru a fi pecetluiți împreună.

Este în regulă să fii trist. Poți să fii trist și să continui să ai credință că Dumnezeu te iubește și că, în cele din urmă, totul va fi bine.

Nu-ți fie teamă să vorbești cu cineva despre sentimentele tale, cum ar fi un psiholog, un membru al familiei, un prieten de încredere sau un conducător religios. Permite-le să te aline, chiar dacă nu pot înțelege pe deplin prin ce treci.

Poți, de asemenea, să găsești pace în Evanghelia lui Isus Hristos. Dumnezeu există și Îi pasă de tine și te cunoaște. Isus a luat asupra Sa toată suferința, așadar El știe cum să te ajute s-o birui pe a ta. Poți să fii din nou alături de cei dragi după moarte. Aceste învățături nu îndepărtează durerea, însă pot oferi speranță și înțelegere.

„El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:4)

Fericirea este o alegere. Putem alege să fim fericiți chiar și când lucrurile nu merg bine. Trebuie să ne aducem aminte că Dumnezeu ne iubește și că „toate lucrurile lucrează împreună spre [bine]” (Romani 8:28). Suntem aici pentru a crește prin intermediul încercărilor, dar suntem aici și pentru a găsi fericire de-a lungul căii. Putem alege fericirea necomparându-ne cu alții, fiind recunoscători pentru ceea ce avem, înconjurându-ne cu oameni optimiști, slujind altora și recunoscând mâna lui Dumnezeu în viața noastră. Cartea lui Mormon ne spune că „oamenii sunt ca să poată avea bucurie” (2 Nefi 2:25).

Aceasta este o întrebare dificilă. Totul începe cu lucruri mici. Primul lucru este acela de a avea dorința de a te schimba și de a avea speranță că este posibil. O poți face cu ajutorul lui Dumnezeu. Cartea lui Mormon ne spune că „prin lucruri mici și simple lucruri mari sunt înfăptuite” (Alma 37:6).

Alege câteva lucruri mici la care poți lucra. Acestea pot fi obiective spirituale, cum ar fi faptul de a te ruga, de a citi scripturile sau de a te duce la biserică. Poți, de asemenea, să stabilești obiective de a birui obiceiuri rele sau păcate. Isus a plătit prețul pentru toate greșelile, păcatele și tristețile noastre, deoarece niciunul dintre noi nu este perfect. Dacă nu știi ce trebuie să schimbi, încearcă întrebându-L pe Dumnezeu. Poți, de asemenea, să te întâlnești cu misionarii care te pot ajuta să știi mai multe despre ce dorește Dumnezeu pentru tine.

Da. Isus a clarificat în Ioan 3 faptul că a fi născut din apă și din Duh este necesar pentru a putea intra în împărăția cerului.

Sfinții din zilele din urmă cred că oamenii trebuie să poată discerne binele de rău când sunt botezați. Acesta este motivul pentru care membrii Bisericii nu practică botezul bebelușilor. Dar copiii pot fi botezați începând cu vârsta de 8 ani.

Dacă botezul a fost înfăptuit fără autoritatea corespunzătoare sau într-un mod care nu este la fel cu cel în care a fost botezat Salvatorul, acesta trebuie să fie înfăptuit din nou. Botezul în Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă este o cerință necesară pentru a deveni membru al Bisericii.

Dumnezeu a oferit o cale pentru ca toți oamenii să primească toate binecuvântările Sale – chiar și după moarte. Botezuri și alte rânduieli esențiale pot fi îndeplinite în numele celor care au murit fără a avea această ocazie. Apostolul Pavel a vorbit despre botezul pentru morți în Biblie (vezi 1 Corinteni 15:29) și membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă continuă aceeași practică în temple, astăzi.

Iată cum este îndeplinit acest lucru: sfinții din ultimele zile își studiază istoria familiei pentru a descoperi nume de persoane care au murit fără a fi botezate. Membrii sunt apoi botezați în numele acelor strămoși în templu. Această slujire pentru alții este oferită cu dragoste – și pentru că viața continuă după moarte, cei care au murit știu de aceste rânduieli și pot alege dacă le acceptă sau nu.

După ce un om este botezat, cei care dețin autoritatea corespunzătoare a preoției își așază mâinile pe capul celui botezat pentru a-l „confirma” membru al Bisericii și pentru a-i oferi darul Duhului Sfânt.

Isus a propovăduit că botezul este necesar pentru a putea intra în împărăția cerului. Dar, ce se întâmplă cu cei care mor fără să fie botezați sau chiar fără să afle despre Isus? Cum pot fi și ei salvați?

Din fericire, Dumnezeu este iubitor și a oferit o cale prin care toată lumea să primească toate binecuvântările Sale – chiar și după moarte. În templu, sunt înfăptuite botezuri și alte rânduieli esențiale pentru și în folosul celor care au murit fără să aibă această ocazie. Apostolul Pavel a vorbit despre botezul pentru cei morți în Biblie (1 Corinteni 15:29), iar membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă continuă în prezent, în temple, aceeași practică.

Iată cum se desfășoară. Sfinții din zilele din urmă își studiază istoria familiei pentru a găsi nume de oameni care au murit fără să fi fost botezați. Ei sunt apoi botezați, în templu, pentru și în folosul acestor strămoși. Această slujire pentru alții este făcută din dragoste și, pentru că viața continuă după moarte, cei care au murit știu despre aceste rânduieli și pot alege dacă le acceptă sau nu.